Biserica românilor din Transilvania în perioada 1700 – 1764

Rezumat

Autorul abordează subiectul românilor din Transilvania care au rezistat mai multor persecuții și nedreptăți grație a două sprijinuri: moralul în primul rând, conștiința națională în al doilea rând. Practicarea îndelungată a religiei ortodoxe, în jurul căreia se adunau cu mare credință oameni asupriți, în care preoții știau să păstreze bunele rânduieli și tradiții religioase, dar și să transmită speranța unor zile mai fericite, a constituit un sprijin important. Un alt factor îl reprezintă limba și conștiința națională. Faptul că nu sunt singuri, iar frații lor din cele două țări românești le sunt alături, constituind o națiune, credință care a contribuit la supraviețuirea în condiții nefavorabile. Subiectul este reflectat în capitolele: Unirea cu Biserica Romano-Catolică; opera episcopilor Ion Micu (Klein), Inochentie Petru Paul Aron; dominația mitropoliei sârbe asupra Bisericii Române a credincioșilor din Transilvania, participarea credincioșilor români la războiul de șapte ani cu Prusia alături de Austria; școlile din Blaj; dărâmarea mănăstirilor din Transilvania (Județul Făgăraș).